VIDEO. La o poveste cu părintele Cristian Pomohaci!

În urmă cu nu foarte mulţi ani, am realizat un interviu la Casa Poporului, pe LOOK PLUS cu părintele Cristian Pomohaci. Am filmat în bisericuţa din satul Tăuţi, judeţul Cluj, o biserică aflată în patrimoniul universal UNESCO, o locaţie absolut minunată, neîncăpătoare pentru oamenii din sat veniţi să asiste la emisiunea noastră, motivul central fiind, desigur, invitatul. O întâlnire specială şi poveşti pe măsură. Aici am aflat de pildă cum a avrut părintele Cristian să ajungă mai întâi la seminarul Teologic din Cluj şi apoi momentul în care a decis să urmeze Facultatea de Teologie din Bucureşti.

În clasa a opta, a fugit la Cluj pentru a merge în audienţă la Episcopul Teofil Herineanu.

„…Fiind elev la Școala Generală din Rebrișoara, am fugit de acasă și m-am urcat în trenul de 7 și 20 care mergea de la Ilva Mică la Cluj și am venit la Cluj. Pentru că în Cluj știam că există Seminar Teologic și eu trebuia să dau treapta întâia de liceu. Și am venit la Cluj pentru că am auzit pe diacu’ de la noi din sat că trebuie să vorbești neapărat cu episcopul că îți dă binecuvântare. Și dacă îți dă el binecuvântare, intri la seminar. Și mie mi-o trebuit atunci să intru la seminar. Îmi plăceau și atuncea, îmi plac și acuma. Îmi plăcea Sfânta Liturghie. Era o taină pe care îmi trebuia să o deslușesc. Nu știam de ce ridică preotul mânurile sus, în timpul Sfintei Liturghii. Nu știam de ce se trage dvera, noi îi ziceam cortina. Nu știam de ce se umblă cu discul prin Biserică. Nu știam. Erau ori motive de a râde ori motive de a judeca. Ori motive la care ziceam: ăsta nu-i bun. Lucrul neînțeles nu-i bun. Și proabil că eram în căutarea – a găsi ceva. Am ajuns la Cluj, fugit de acasă, copil la 14 – 15 ani. Am ajuns la Cluj, am întrebat la gară în Cluj unde stă episcopul. Știam că-l cheamă Herineanu, că era de la noi din Herina, de lângă Bistrița. Teofil Herineanu. Și am ajuns la episcopie. Acolo era o măicuță secretară. Stătea la ușă. Mai rău ca un Înger Rafail la gura Raiului. S-a uitat la mine. M-a măsurat de sus până jos: „tu copile, ce cauți aicea”? Zic: eu am venit să povestesc cu episcopul. Păi de ce-ai venit să vorbești cu episcopul? Păi uite, eu vreau să dau la Teologie și-mi trebuie binecuvântare! A luat pe toată lumea cât a fost acolo. Și în sfârșit m-a luat și pe mine. Cred că i-a spus că este un copil care vrea să vorbească cu dumnealui și m-a luat. Și m-am dus la Prea Sfințitul Teofil Herineanu înăuntru și s-a uiat la mine, fără părinți fără nimic. „De unde vii? Din Rebrișoara. Mai ai frați? Am. Mai mari? Mai mari. Mama unde lucră? Acolo lucră. Tata unde lucră? Acolo lucră.” Zice Prea Sfințitul și se ridică atuncea în picioare:” Auzi dragul meu, dacă mama ta e profesoară, dacă tatăl tău e profesor, știi că acum legile așa sunt. Dumneavoastră…” A început să vrbească cu mine foarte politicos. „Dumneavoastră aveți alte orizonturi, puteți să dați oriunde vreți la liceu. Dar copiii preoților noștri sunt îngrădiți oarecum și n-au unde să dea pentru că ei sunt blazonați că sunt fii de preoți și nu-i primește într-o școală militară, într-o școală pedagogică. Și atunci noi primim la seminar doar copiii preoților noștri”. Așa mi-a spus Prea Sfinitul Teofil. Dar poate că nici nu îmi spunea așa de tare numai că a văzut cât sunt eu de neștiutor. Pentru că m-a întrebat: „Vrei să dai la Seminar? Da, vreau să dau la Seminar. Și cunoști Biblia? Cum să nu cunosc Biblia? Vai de mine!” Toate le știam numai să mă văd acolo la Teologie. A zis: „Câte scrisori a scris Sfântul Apostil Pavel?” M-am uitat la el eu așa de-acolo și zic:”Multe”! A râs un picuț, s-a uitat la mine și a zis: „Noi așteptăm copii din pepiniera noastră”, ne-a povestit părintele Cristian Pomohaci, zâmbind cu nostalgie.

Un alt moment decisiv a fost acela când peste ani, tânărul Cristian Pomohaci, absolvent a două facultăţi deja şi un nume cunoscut în cântecul popular românesc, decide să dea examen la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti. Pentru aceasta avea nevoie de binecuvântarea ierarhului de atunci a Episcopiei Covasnei şi Harghitei, Ioan, actualul mitropolit al Banatului.

„Ştiind gramatică m-am uitat la ce mi se potrivește într-o revistă de specialitate despre facultăţi şi am văzut la un moment dat că se dă la Facultatea de Teologie Ortodoxă și limba și literatura română. Și am zis că mă duc și aici să văd ce-i. Așa am ajuns să dau la Teologie. Nu cu gândul să fiu vreodată popă. Țineți minte ce vreau să vă spun. Niciodată nu i-am zis la părinte, părinte. Numai popă. Așa am auzit în casă. Dar este o vorbă în Rebrișoara. Roata de-ar fi și pătrată, tot se-nvârte câteodată. Cum am zis eu popă la alții așa îmi zic mie alții. Acum mie, popă. Părinte, domnule preot, poți să te adresezi așa. Nu am vrut niciodată să fiu popă. Nu. Am vrut să mai fac și eu ceva pentru că sora mea avea două facultăți și un doctorat. Fratele meu avea trei fcultăți și un doctorat. Am zis să fac și eu să nu mă duc din București numai cu două facultăți, să mai fac și eu ceva. Și-atunci am alergat în Ardeal, am mers la Înalt Prea Sfințitul Arhiepiscop Ioan de Covasna. Pentru că în București ca să dau la Facultate, trebuia să concurez pe locurile din Ardeal, care erau alocate la Covasna și Harghita. Și așa m-a înfiat Prea Sfințitul. Așa-i de frumoasă întâlnirea cu Prea Sfințitul. Actualul mitropolit al Banatului, da. Mă duc să-mi dea binecuvântare să mă duc la București. Eu, Cristian Pomohaci, cu blugi tăiați. La cheia de la mașină aveam la breloc o coadă de vulpe lungă, lungă. Și băgam cheia numai un picuț să fie coada cât mai lungă, să fiu mai haios, să epatez oarecum. Și mă duc acolo și era Episcopia atunci înființată într-un cămin de nefamiliști în Miercurea Ciuc. Mă bag pe ușă, am auzit niște zgomote mari la intrare. Am urcat la etajul întâi și văd acolo un popă atâta de frumos. Cu niște haine, cu reverul la haină… Când ajung la secetariat văd un om impecabil îmbrăcat cu niște haine frumoase de te puteai tăia în ele, apretate. Zic: „acesta-i episcopul! Sărumâna domnul episcop.” Zice: „Nu-s eu episcopul. Dar dumneavoastră cine sunteți? Nu sunteți Cristian Pomohaci? Ba da. Ioi, Doamne la dușmanii mei, Ieri am fost la popa-n clacă”. El îmi știa tot repertoriul. Eu întreb dacă domnul episcop nu e acolo. „Nu-i aici, domnul episcop. Dar unde-i? Păi ce-aveți cu el?” Și îi spun eu necazul meu că vreau să dau la Teologie, îmi trebuie binecuvânare, îmi trebuie înfiere, nu ştiu ce, nu știu cum. Și stau un ceas, îmi cântă ăla toate melodiile, stau două ceasuri, îmi face și-un cafei, stau trei ceasuri, nu mai vine episcopul. Se auzea de jos buf-buf, zgomot mare. După trei ceasuri trebuia să mă duc cu dosarul la București. Zic: „Nu vă supărați, în afară de… mai are pe unde să vină domnul episcop? Nu, numai pe ușa asta”. Și spun că mă duc un pic să mă aerisesc că nu mai aveam ce să-i mai cânt la părintele ăla. Că i-am cântat tot ce-am știut și ce n-am știut și i-am repetat repertoriul. Și m-am dus la ușa de acolo jos de la intrarea în cămin și acolo un nor mare de colb, cum se spărgea un perete, un zid mare. Și dădea domnul ăla cu ciocanul. Și când s-a mai lăsat un pic colbul, vâd acolo un bărbos plin de colb, se scutură iar de ieșea colbul din el. Și zic: „domnule dragă, dumneata băteai și acum vreo trei ceasuri când am urcat eu? Eu am bătut. Dar ce lucrezi aici? Vreau să sparg aici că vreau să facem un fel de poartă, un fel de secretariat să nu trebuiască oamenii să urce că sunt și oameni bolnavi. Dar de când bați aici, nu l-ai văzut pe episcop intrând sau ieșind că-l caut pe episcop?” Și se uită cu capul în pământ: „eu îs episcopul!” Ăla apretatul cânta Doamne la dușmanii mei în secretariat și episcopul Ioan al Covasnei și Harghitei bătea cu barosul în ziduri. Așa evlavie mare am avut la omul ăla. S-a uitat la mine și a zis „tu vrei să dai la Teologie? Da. De ce, nu-i bine? Ba da. Uite îți dau binecuvântare, hai cu mine în birou.” S-a scuturat de colb, a venit cu mine sus, nici nu s-a uitat la domnul ăla la care i-am cântat eu trei ceasuri ca la o nuntă. A intrat în birou și mi-a semnat. „O să îți ajute Dumnezeu să intri dar promite-mi ceva, că niciodată nu o să te mai îmbraci așa”, ne-a povestit părintele Cristian Pomohaci.

Video: LOOK PLUS