Impresii din Apuseni: Ziua Lemnarului de la Horea, un kitsch cu iz oriental!

Ziua Lemnarului, sărbătoarea moților din comuna Horea nu pare să fie nici pe departe ceea ce se pretinde a fi. Tradiționalul a fost înlocuit de kitsch și de metehne care aduc mai degrabă a Orient, în niciun caz cu un eveniment legat de legendara zonă a Apusenilor. De la organizare și până la punerea în scenă, cu excepții – e adevărat, sărbătoarea pare mai degrabă o adunare în care autoritățile locale vor să ne arate ce „destoinice” sunt. Edilii trebuie să fie în evidență, în rest joc și voie bună.

Când urci în Apuseni, când treci de Bistra, apoi de Câmpeni și Vadu Moților, ai impresia că intri într-un tărâm cu adevărat de poveste. Zona spre Albac și apoi spre Horea e de o frumusețe irezistibilă. Am considerat mereu că aici e cel mai frumos loc din Apuseni. Cu atât mai mult fiind dornic să văd Ziua Lemnarului de la Mătișești, în comuna Horea. Zis și făcut. Am pornit într-acolo. Cu cele mai bune și mai curate gânduri. Ajunși acolo, ne-am lovit de realitatea imediată și tristă a lipsei parcărilor. Și a unui drum efectiv blocat de mașini. Unele care veneau dinspre Cluj, pe Trans-Ursoaia, altele care veneau dinspre Alba pe Valea Arieșului. Parcări insuficiente și improvizate. Deși se putea apela liniștit la localnicii din zonă care să pună la dispoziție contra-cost spațiul generos din fața caselor. O situație de win-win.

După nervi și căutarea iritantă a unui loc de parcare ( ne-am bucurat că nu ne-am tamponat de alții, deși era atât de aproape – nu o dată ), ne îndreptăm victorioși spre locul sărbătorii. Așteptam să luăm contact cu tradiția Apusenilor nealterată, perfect conservată în această minunăție a Transilvaniei care se cheamă Țara Moților. Dar ce să vezi, în loc de vestitul balmos sau de bucatele tradiționale moțești ( care au lipsit cu desăvârșire ), am găsit micii și berea la pahar ( exclusiv ), că nu-i așa – trăiască serbarea câmpenească după o nouă metodă meltenească. Cu excepția a două tarabe anemice de exponate artizanale, majoritatea gheretelor erau pline de „chinezărisme” ieftine și de mult prea prost gust.

Singurul aspect tradițional în toată afacerea era că, dacă doreai să mergi la budă, era musai să te ascunzi pe după-o tufă. Se pare că wc-urile ecologice fac parte dintr-o tehnologie mult prea avansată pentru administrația locală din zonă.

După un concurs de tăiat lemne ce a mai animat atmosfera, a urmat cuvântarea oficialităților prezente care s-a rezumat în mare cam la aceeași persoană, primarul comunei – Corneliu Olar. Proaspăt reales după un intermezzo de opt ani în care a fost deputat și secretar al comunei, edilul a oferit un show mai incandescent decât cel al unui nene pus să recite niște bancuri ofilite. Olar a început o adevărată tiradă politică dar care s-a rezumat cam la două idei mari și late ce sunau așa: „Nu vă mai adunați, uniți-vă” ( sigur, aici e o interpretare de logică, o metaforă cu valoare filosofică ) sau „Nu mai votați politicienii care v-au mințit” ( fără să facă vreo referire anume, aruncând astfel o anatemă generală asupra unei categorii din care și domnia sa face parte ). Ca apoi să lase de înțeles consătenilor săi că în toamnă are locul eligibil asigurat și pleacă deputat. Iată, o expunere cu adevărat cultural – tradițională rostită de primul gospodar la sărbătoarea moților din Horea. Când electoralul subjugă tradiționalul, nu mai ai ce-i face decât să-l lași în pace și să pleci!!!

Iubesc Apusenii. Îmi place așa de mult zona asta că urc de câte ori am ocazia acolo. Sunt locuri de o frumusețe rară, sunt oameni minunați, cu adevărat încercați de viață și de greutăți. Munții ăștia sunt idilizați de afară, sunt frumoși să îi vezi ca turist, în schimb e greu să îți duci traiul zi de zi aici. Dar ospitalitatea acestor oameni, bunul lor simț, cumințenia lor ancestrală ( și chiar asta e realitatea ) te cuceresc. Păcat că asemenea momente sunt pervertite într-o adunare ce ne aduce aminte de micii și berea lui Vanghelie. E ca o lovitură în creieri. În creierii Munților Apuseni!