CA SĂ DESCOPERI TRANSILVANIA, TREBUIE SĂ URCI ÎN APUSENI!

Reportaje/Povești

Published on noiembrie 30th, 2018 | by admin

0

VIDEO. Unde a dispărut Mocănița, „inima de foc” a Apusenilor?

Nefuncțională de 20 de ani, linia îngustă a Mocăniței pare să fi trecut în neant. Pe alocuri, a dispărut, în vreme ce în alte zone pe aliniamentul căii ferate s-au ridicat construcții. Iar gările sunt o umbră a ceea ce au fost odată. Este povestea trenului ce rula pe calea ferată îngustă de pe Valea Arieșului, pe o lungime de 94 de kilometri, între orașele Abrud și Turda, pe teritoriul județelor Alba și Cluj.

 



 

„Situația pe care o vedeți este mai mult decât dramatică, vă dați seama că peste linie s-a așternut o negură de 20 de ani cu o ceață totală în privința degradării, în privința înstrăinării activelor societății care administra activele feroviare. Sunt curți extinse peste linia ferată, benzinării construite pe linia ferată, crâșme, construite pe linia ferată”, spune profesorul de la Facultatea de Științe Economice a UBB, Irimie Popa, originar din Apuseni. „Tot s-a distrus, s-a construit aici în sus către Câmpeni, către Roşia, s-a construit pe calea ferată”, ne mărturisește doamna Felicia care acum 20 de ani lucra la Mocăniță. „Ăsta a fost al treilea război mondial, păcat de liniuța asta”, ne spune un fost angajat pe această linie, Alexandru Cosma. Pentru mulți închiderea Mocăniței a fost un punct de cotitură în viață. „Eu eram la vârsta de 43 de ani, cu 20 de ani de cale ferată dintre care 18 ani numai aici, eu am înființat gara. Și ne-am luat că nu mai aveam altă posibilitate, mă trimetea pe normală, familie, aveam. Pe normală nu mai erau cantoane, erau vândute, nu aveam locuință de serviciu, așa că mi-am băgat ordonanță”, își amintește Constantin Berindei, fostul șef al gării din Mușca.

 

 

Ruinele vechilor gări par desprinse din filmele de groază, pereți căzuți, geamuri sparte, locuri bântuite de fantomele trecutului. Dar un trecut viu. „Pe vremea respectivă, de la mineri, la muncitori, până la femeile ce lucrau la Baia de Arieș făceau naveta cu trenul. Aveam personalele care erau patru la zi și două marfare”, își amintește Ioan Ciapa, și el fost angajat al Mocăniței. Îl completează Constantin Berindei: „Se transporta aici în jur de 3000 de tone, erau prefabricate de beton, erau construcții metalice pentru poduri până la șoseaua la Mușca, era balast, var pentru combinat, veneau carburanți și înapoi se ducea concentrat de cupru, se duceau lemne, pe calea ferată de la Câmpeni”.

 

 

Am găsit, ce-i drept și semne de viață a ceea ce a fost cândva Mocănița. Aproape de intrarea în Poșaga am găsit o echipă de câțiva oameni care lucrau de zor la reabilitarea șinelor de pe un pod. „În momentul de față se reconsolidează podul. S-au schimbat traverse. De astăzi începând o să fie funcționali cel puțin 2 kilometri jumătate de la Lunca Arieșului spre Sălciua”, ne spune șeful echipei Valentin Băldean. Era vorba desigur de o inițiativă privată. Situație pe care o vom regăsi și între Abrud și Câmpeni. Aici din 2004, Mocănița a început să circule turistic. Repornirea nu a fost tocmai un lucru ușor. Ne spune chiar omul care s-a hotărât să investească în această zonă, Georg Hocevar. „A fost destul de complicat pentru că CFR în ultimii ani de circulație nu a mai făcut investiții și erau foarte degradate traversele, erau crescuți copaci în linie și furturile de fier vechi au fost puternice deci a lipsit material de prindere, mai ales în pădurea de la Cărpiniș spre Câmpeni. Noi o întreținem, o ținem funcțională”, povestește acesta. Numai că și aici, problemele par să nu se mai sfârșească.

 

 

„Problema pe care o avem e că avem un tronson de un kilometru jumătate unde este un cartier de romi, unde pe terenul căii ferate, fără niciun fel de autorizație s-au construit clădiri care afectează gabaritul de liberă trecere. Trenul mic cu vagoane înguste trece și e un risc imens dacă un turist scoate capul să se lovească, nu ne putem asuma”, spune Hocevar. Fapt pe care l-am constatat și noi parcurgând această distanță cu trenulețul, undeva în dreptul localității Roșia Montană. Construcțiile ridicate foarte aproape de ecartamentul Mocăniței sunt un risc major: atât pentru turiști cât și pentru cei care trăiesc acolo.

 

 

În acest moment, specialiștii spun că aliniamentul face parte din patrimoniul cultural al României și ar trebui conservat ca atare. „Până în anul 2011, Mocăniţa de pe Valea Arieşului însuma 94 de kilometri, a fost numai parţial monument istoric, adică numai în judeţul Alba. În 2011 la o sesizare pe care am avut-o vizavi de anumite anomalii legate de lista monumentelor istorice, Direcția județeană de cultură a început clasarea pe cei 30 și ceva de kilometri. Practic, unind acest patrimoniu într-un întreg”, a precizat Leonard Horvath, fost director al Direcției Județene de Cultură Cluj.

 

 

Peste această cruntă realitate, se nasc astăzi ipoveștile de viață extraordinare ale celor care au trecut Apusenii cu Mocănița. „Și cum venea trenul, suna. Știam, gata, e ora cinci, deja vine trenul. Cu copiii de la școală ieșeam când auzeam trenul , dacă se nimerea să fim în pauză și îl salutam cu mare, cu mare drag. Era pentru noi ceva care ne ținea în viață, ca și cocoșul când te trezește din somn”, povestește Eva Penciu, fost dascăl în comuna Lupșa. În timp ce pentru Constantin Berindei, Mocănița are chiar o valoare de istorie de familie pentru că… „Cu trenul, cu Mocănița, pe aburi întâi, pe urmă diesel, s-o trecut cele două războaie mondiale. Bunicu o venit de pe front din primul război mondial. În gară, în Câmpeni, l-o așteptat taică-s-o dar nu l-o cunoscut după șase ani de lagăr în Rusia, în Siberia.”

 

 

Povești care recompun o istorie veche de mai bine de 100 de ani, istoria Mocăniței de pe Valea Arieșului. Inima de foc a Apusenilor, așa cum era numită odinioară, abia mai pâlpâie astăzi… Ținută în viață pe scurte porțiuni ale vechiului traseu de oameni pasionați. În rest, tăcere, neputință sau ignoranță.

 

Tags: , , , , , ,


About the Author



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to Top ↑

Partajează